In 2008 facusem slinguri pentru toate prietenele mele apropiate cu copii mici.
In 2009, incepusem Sticluta cu clar de luna, pentru ca, ce sa vezi, prietenele mele voiau sa ma si plateasca pentru ce fac :). Tot atunci, gaseam tot mai multe mamici care isi doreau acelasi lucruri ca si mine, o altfel de relatie cu copilul lor, una care incepea cu a fi aproape cat de mult are el nevoie <3. Multe din Romania, cu care am si ramas prietene chiar si acum, 16 ani mai tarziu, multe din alte zone ale lumii. Multe din alte tari, care faceau acelasi lucru ca si mine, slinguri si wrapuri pentru ele si prietelene lor.
Inainte de asta, insa, am inceput sa ma interesez de ce standarde ar trebui sa indeplineasca un port-bebe. Si am aflat ca la noi nimeni nu prea stia nimic, ce era clar era ca la noi nu se testeaza asa ceva si ca nici nu exista un standard romanesc pentru asa ceva. Nici pentru slingurile cu inele, urmatoarele "marsupii" pe care le facusem, si nici pentru wrapuri.
In 2010, in SUA, un incident care a avut loc atunci cand un bebe era purtat intr-un sling fix prost dimensionat (slingurile fixe sunt pe marimi si e extrem de important sa folosesti marimea potrivita), a fost ce a determinat CPSC (un fel de Protectia Consumatorului al lor) sa ia in calcul interzicerea completa a tipurilor de port-bebe-uri "altfel". Aceasta panica e cea care a dus la formarea, dintr-o mana de producatoare de slinguri si wrapuri, a Baby Carrier Industry Alliance (BCIA). O organizatie internationala, cu sediul in State, al carei scop a fost ajutarea producatorilor de sisteme de purtare nestandardizate (wrapurile exista, intr-un fel sau altul, de sute de ani, deci nu le putem numi noi) si implicit crearea unor noi standarde care sa poata fi aplicate si lor.
Cu ajutorul BCIA si a brainstormingului colectiv :D, am descoperit ca si atunci existau niste standarde pentru marsupii. In 2011, am testat pentru prima oara slingurile cu inele, wrapurile tesute, Luna si wraptaiurile poarta-ma, dupa multe sapaturi pentru un standard. Pe toate le-am testat conform singurului standard existent la vremea aceea pentru marsupii fara cadru metalic, un standard nu romanesc, ci "venit" odata cu aderarea la UE, standardul european:EN-13209-1. Numai ca, la fel ca ceilalti producatori de port-bebe-uri altfel (am stabilit ca "noi" nu e cea mai buna expresie), am avut tot felul de probleme. Standardul pur si simplu nu era aplicabil in totalitatea sa. O sa va dau doua exemple simple simple, sa va faceti o idee:
- Standardul se refera la "integrated leg holes", adica gauri preformate pentru picioarele bebeluslui. Ori la sling, la wrap si chiar la Luna, nu exista gauri deja formate, ele se fac pe masura ce montezi sistemul pe tine. Dupa multe discutii cu laboratorul de testare, am primit optiunea NA, adica non aplicable.
- Standardul prevede necesitatea unui suport pentru cap, pentru copiii sub 4 luni. Pe langa ca Luna era recomandata copiilor de peste 6 luni, la un wrap sau sling, acest suport se creaza, la fel ca si gaurile pentru picioare, din sistemul in sine. Deci, din cauza ca acest suport nu era o bucata individuala, separata, si rigida*, sau nu era deloc (la Luna), a trebuit sa ducem munca de lamurire, finalizand tot cu NA - non applicable.
Cu toate astea, dupa mult timp, multi nervi si multi bani, am primit de la laboratorul de testare certificatul de conformitate cu standardul EN-13209-1.
Nu va spun cat de mandra am fost de mine atunci, my babies were legit :D, stiam ca au trecut testele dinamice (care sunt mult peste orice s-ar intampla cu un marsupiu in viata reala). Dar stiam ca a fost dubios. Imi era clar ca standardul ala nu e ce trebuie. Si pe cat m-am bucurat ca toate produsele mele, pe langa ca erau iubite de cei care le incercau, erau si suficient de rezistente cat sa nu am niciun stres, pe atat de neplacuta a fost experienta cu testarea, care mi-a lasat un gust amar.
Si pentru ca tineam legatura inca de la infiintare cu colegele mele din BCIA, multe dintre ele erau fix prietenele de care va povesteam la inceput, mame cu bisnisuri similare si cu aceleasi valori si aceeasi dragoste de copii ca si mine, si pentru ca eram la curent cu tot ce fac in state, in 2016, m-am alaturat oficial BCIA, ca membru in consiliul de administratie, cu scopul de a crea si in Uniunea Europeana, un standard care poate fi aplicat tuturor port-bebe-urilor deja existente, dar si celor neinventate sau neajunse inca in lumea moderna.
Si povestea interesanta, pentru mine, de abia acum avea sa inceapa.
In partea a doua, va voi povesti despre ce au insemnat ultimii 9 ani de munca in Comitetul European de Standardizare (CEN)..
