Poartă-mă,
mami!
Diverse materiale de diferite forme au fost folosite, de-a lungul
timpului, în întreaga lume, pentru a purta copiii. De la scoarţele de copac
folosite de aborigeni şi bucăţi de pături folosite în Etiopia, la rebozo-urile
mexicane, wrap-urile ornate din Indonezia sau mei-tai-urile din China, mamele
din intreaga lume au folosit diverse metode pentru a isi tine copiii aproape in
primii ani de viata.
Un fapt interesant s-a observat în anii ‘80, în Bogota, Columbia,
unde rata mortalităţii la bebeluşii născuţi prematur era de 70%. Condiţiile în
spitale erau precare, bebeluşii mureau din cauza infecţiilor, a neglijenţei, a
lipsei de aparatură medicală. Neonatologii Rey şi Martinez au propus atunci
nesepararea copiilor de mamă dupa naştere, aceştia fiind lăsaţi cat mai mult
timp pe pieptul mamei. Inclusivi bebeluşii conectaţi la aparate au fost lăsaţi
sa stea pe pieptul mamei, în poziţia cangur, piele pe piele, cu urechea lipită
în dreptul inimii mamei cât mai mult timp. S-a constatat o scădere a ratei
mortalităţii de la 70% la 30%.
Recent, şi ţările vestice au observat şi acceptat utilitatea
eşarfelor port-bebe şi a purtării copiilor. Secţia de pediatrie a Clinicii
Universitare din Koln, Germania, cuprinde, ca şi dotare standard, la fiecare pat
pentru mamică şi copil, o eşarfă pentru purtatul bebeluşului. Sunt încurajate
plimbările în aer liber, la pieptul mamei, copiii fiind purtaţi încă din
primele zile de viaţă. Acelaşi tip de eşarfă este folosit şi de asistente, atât
pentru copiii născuţi la termen cât şi pentru prematuri.
Purtatul copiilor în braţele părinţilor este unul din cele mai
fireşti lucruri. Iar eşarfele port-bebe, slingurile, wrapurile, sau orice
denumire ar avea, sunt cea mai simplu ajutor pe care părinţii îl pot primi
pentru a fi alături de copiii lor, atât timp cât ambii au nevoie de asta.