Rutina plimbarilor cu bebe si puterea exemplului
Am nascut iarna, intr-o maternitate de stat, pe la 7 seara. Pana a doua zi nu mi-am vazut copilul. Toate recomandarile pe care le-am primit de la medici au fost cumva foarte tehnice. Toate lucrurile de facut erau sub forma de liste. Iar eu eram foarte ascultatoare.
Rutina mea de iesit zilnic din casa cu bebe era asa:
- Ii dadeam sa suga
- Incepeam sa ma imbrac
- Dupa ce eu eram gata si incepusem deja sa transpir, incepeam si-l imbrac si pe el (pt ca invers nu mergea, nu recomand nimanui sa incerce sa iasa cu bebe deja plangand ca moare de cald)
- Ma suiam in lift cu tot cu carucior. Tineam apasate cu mana butoanele pentru usi, ca altfel nu se inchideau.
- Luam carutul cu bebe cu tot in brate pt ultimele 6 trepte de la intrarea din bloc
- Dadeam cate una-doua ture de bloc, apoi reluam pasii in sens invers.
Cu cat trecea mai mult timp, cu atat lungeam mai mult plimbarile, eventual ma aventuram mai departe de bloc, insa niciodata nu depaseam intervalul intre mese. Trebuia sa fiu inapoi acasa cand se trezeste copilul, sa ii dau sa suga fie in pat, fie pe balansoarul cumparat special pentru asta.
In vreo 2-3 luni ajunsesem sa ma aventurez pana aproape de
Casin, practic la o statie de autobuz de casa. Pana cand, intr-o zi, am decis
sa-mi fac curaj si sa ma intalnesc cu o mama cu copil de-o seama cu al meu, la
nu una, ci doua statii de autobuz, taman in Herastrau. Si nu, nu ma suiam cu caruciorul
in autobuz in 2007, ca doar nu eram nebuna :D.
Am ajuns in Herastrau transpirata toata, cu ochii pe ceas, sa
nu cumva sa se trezeasca copilul inainte de a ajunge inapoi acasa, cum va
spuneam, asta era regula. Si cum stateam eu fericita dar stresata, pe banca cu
Raluca, incep sa-mi dau seama ca Raluca venise nu de la doua statii distanta,
ci din Titan, adica undeva la cu totul alt capat al Bucurestiului. Si pana sa
apucam sa schimbam cateva vorbe, copilul ei se trezeste si Raluca mea incepe sa
se deschida la hanorace si pac, ii da copilului sa suga.
Eram atat de inchistata in listele mele si atat de
deconectata de mine, cumva, incat momentul ala a fost unul de soc. Abia acasa
am reusit sa procesez informatia si sa imi dau seama ca, de fapt, asta e o posibilitate.
Raluca incercase sa-mi zica ca as putea sa alaptez si eu acolo, insa era ceva
atat de departe de “to do”-ul meu incat efectiv nu procesam acea informatie.
Pentru mine, atunci a fost prima oara cand am vazut o mama alaptand in fata mea. si, desi mai vazusem copii in marsupiu, a fost prima oara cand am perceput diferenta dintre marsupiu si carucior. Nu erau alternative la transportul copilului, erau lucruri total diferite.
Acela a fost, intr-un fel si inceputul Poarta-ma. Pentru ca primul marsupiu mi-a facut vanatai, pentru ca la noi nu se gaseau alte modele, pentru ca efectiv nu aveam cum sa imi cumpar din afara tarii, numai transportul era absolut inaccesibil cuiva care abia terminase facultatea (ganditi-va ca Romania abia intra in UE), asa ca trebuit sa-mi fac :). Mai intai mie, apoi prietenelor, apoi prietenelor lor si tot asa. Si oricat de departe am ajuns cu poarta-ma, mereu ma intorc la momentul acela si imi amintesc cat de mult conteaza ca mamele sa se intalneasca. Sa se vada, live. Cate 2, cate 3, cate 30, nici nu conteaza. Pentru ca experienta de a vedea alta mama live, in real life, de a schimba doua vorbe, deschis, real, bate o mie de sfaturi de la cele mai binevoitoare persoane.
In decembrie, ne vedem,ultima oara anul acesta, la Acuarela Bistro, cu Grupul de Babywearing Bucuresti. Sper ca vom fi cat mai multe. Puteti proba marsupii Poarta-ma, daca aveti nevoie, sau puteti veni doar sa ne vedem, sa ne auzim, sa ne povestim. De-abia astept <3.
7 decembrie 2022
Ora 12.00
Acuarela Bistro
Str. Polona, nr. 40