Pe Miruna am cunoscut-o cu cativa ani inainte sa devin mama. Nu ne stiam foarte bine, insa a ramas insarcinata cu doar cateva luni inaintea mea, iar primul ei baiat a fost si primul copil mic pe care l-am vazut in viata mea :D. Nu eram prietene, poate, mai degraba, cunostinte, insa, de-a lungul anilor, am descoperit ca fiecare din noi cresteam alaturi de copiii nostri. Ne-am regasit, ani mai tarziu, cu aceleasi valori si aceeasi dragoste si fascinatie pentru copii. Acum, Miruna Jovin este unul din profesionistii pe care i-as recomanda cu ochii inchisi.  
Am rugat-o sa ne povesteasca un pic despre drumul ei, si, dupa ce am citit tot ce a scris, nu m-am putut abtine sa nu pun doua intrebari. Gasiti toate detaliile mai jos si va astept orice intrebare in comentarii.

La ultima teza de limba germana din liceu am primit ca tema sa scriem un eseu pornind de la versul din Faust a lui Johan Wolfgang Goethe care într-o traducere aproximativa spunea clipa mai stai putin, esti atât de frumoasa. Am scris atunci, pe larg, despre cum aceasta clipa va veni pentru mine când voi deveni mama. Doua saptamâni si un 9 mai încolo, primeam teza înapoi însotita de un comentariu din partea profesoarei de limba germana care îmi era si diriginta si care spunea e frumos sa devii si bunica. Nu credeam atunci ca sa devin mama avea sa fie, ani mai târziu, nu doar o clipa, ci un nou început cu totul. 

Recunosc, fara mândrie, ca pe mine nu m-a coplesit dragostea materna când mi-am vazut copiii, ci o responsabilitate uriasa. Ma uitam la copil si ma gândeam ca de acum nu sunt responsabila doar pentru mine, ci mai ales pentru el (si apoi ei când am nascut a doua oara). 

Nu stiam sa fiu mama, îmi era clar. Urma sa învat din mers. Si pentru ca nu aveam cine stie ce modele de parenting eficient în jur, am început sa citesc. 
Câte o carte, doua, apoi articole, cercetari si mai multe carti. 
Pe masura ce citeam, eram, pe de o parte, fascinata sa aflu din ce în ce mai multe si, pe de alta parte, îngrozita de cât de complex este tot ceea ce presupune cresterea unui copil. Am reusit sa citesc atât de mult (citeam când alaptam, citeam noaptea, citeam când copiii dormeau) incat în 5 ani am putut sa coordonez o colectie de carti de parenting. Nu doar ca citeam, dar aplicam în viata reala lucrurile alea ”din carti”. Si pentru ca mergeau, cele mai multe, dar si pentru ca unele nu ni se potriveau, am vrut sa aflu mai în detaliu de ce unele ar functiona si altele nu. 

Am continuat sa citesc parenting, copiii cresteau, problematica se schimba si am început sa citesc psihologie: azi putin, mâine mai mult, neurostiinte, teorii, etc. Si pentru ca mi-a placut am dus si acest lucru la un alt nivel. O noua facultate, master, formare, practica, clienti, înca o formare. 

Viata mea profesionala este strâns legata de vârsta copiilor mei. Ei devin adulti, eu cresc si ma maturizez profesional. Am transformat o nevoie, cea de a îmi întelege copiii, în pasiune, ca apoi sa îmi devina profesie. 

Daca la început îmi placea sa spun ca sunt mama baietilor A si D acum, când ma prezint, spun ca sunt psiholog si psihoterapeut si mama a doi baieti adolescenti. 


Nasterea copiilor mei ramâne clipa pe care as vrea sa o tin în loc pentru ca este cea mai frumoasa, si sa îi dau drumul pentru ca ceea ce urmeaza dupa ea este cel putin la fel de frumos. 

- Miruna, nu planuisem sa te intreb asta, dar acum ca am citit povestea ta, trebuie sa stiu: din experienta ta, atat ca mama, cat si ca profesionist, ce sfat ai pentru o mama care se teme ca nu se va indragosti instant de copilul ei? Sau care a nascut deja si e, mai degraba, coplesita de responsabilitati.

Raspunsul simplu, care vine atât ca mama cât si ca terapeut, ar fi sa intre într-un proces de terapie (ideal, înainte sa nasca). Spun asta pentru ca stiu ca nasterea si aparitia unui copil în sine poate sa aiba un impact mai mare la nivel emotional decât ne imaginam. O spun ca mama. 
Terapeutul din mine poate sa îti ofere si explicatia pentru afirmatia de mai înainte: aparitia unui copil este un punct de evolutie important în viata fiecarui individ. De cele mai multe ori, în jurul acestor puncte importante de evolutie, se activeaza procese (gânduri, emotii, trairi) profunde. Nu pe toate le constientizam si, ca urmare, uneori actionam pornind de la ele, fara sa ne raportam la situatia prezenta, ci la propria noastra istorie. 
Uite un exemplu care sper eu sa ofere mai multa claritate cu privire la ceea ce vreau sa spun: în loc sa raspundem plânsului unui copil din starea mentala de adult (din aici si acum) o facem din ipostaza mentala din trecut - cum ni s-a raspuns noua când am plâns si eram foarte mici. Asa ajungem sa tipam sau sa ne ignoram copiii, perpetuând astfel un cerc pe care de fapt îl putem opri constientizând. 


- Si pentru ca ne-ai povestit mult de carti, spune-mi, te rog, ce carti ai recomanda unei viitoare sau proaspete mame.

Recomand, nu neapart în ordinea asta, desi, uneori, este si ea importanta:

1. Parenting neconditionat - Alfie Kohn - pentru o perspectiva cu totul altfel decât am fost noi obisnuiti;

Diana: Vreau sa ma bag un pic peste Miruna doar ca sa va spun ca aceasta este cartea mea preferata si, daca ar fi sa recomand o singura carte de citit, fie ca esti parinte sau doar copil, aceasta ar fi ea. Pe Alfie Kohn il puteti asculta si aici, intr-un interviu pentru TVR. Iar daca vreodata aveti ocazia sa mergeti la una din conferintele lui, faceti-o! Vor fi cateva ore pe care nu aveti cum sa le regretati.


2. Parinti linistiti, copii fericiti - Laura Markham - nu doar pentru sfaturile practice ci si pentru a întelege ca starile prin care trec parintii sunt firesti si pot fi gestionate si fara violenta;

3. Cartea bebelusului - Dr. Sears - pentru sfaturi de zi cu zi în cresterea si îngrijirea unui bebelus, sfaturi date de o familie de medici pediatri cu decenii de experienta; 

4. Parenting cu iubire - Robin Grille, pentru ca e o carte buna si blânda care ne explica de ce avem nevoie de dragoste si blândete; 

5. Solutii blânde pentru somnul linistit al bebelusilor si copiilor - Sarah Ockwell Smith -  întelegeti voi de ce e bine sa o cititi înainte sa nasteti;

6. Ghidul pentru alaptare - Jack Newman - pentru ca suntem înca victimele multor mituri care nu fac decât sa ne oboseasca si sa ne saboteze în drumul spre alaptare;

7. Cum sa ne pastram copiii aproape - Gordon Neufeld si Gabor Mate - pentru ca copiii cresc, vrem nu vrem.






Sunt psiholog clinician si psihoterapeut format în Analiza Tranzactionala si Floortime Practitioner. Lucrez cu adulti în practica privata. Folosesc metoda Floortime si hipoterapia pentru a lucra cu copiii cu dizabilitati. Îmi puteti scrie la [email protected]